Pour un infidèle…

ador iarna. nu imi place cand imi ingheata picioarele pana cand nu le mai simt, ca nu recunosc persoanele infofolite de pe strada sau ca alunec mereu pe gheata, dar ador ingerasii din zapada si luptele de dupa, filmele de seara care se asorteaza cu o cana de ciocolata calda sau ceai, rasetele, fetele rosii ale tuturor, luminitele, oamenii de zapada, peisajul alb, aburii… da. cred ca cele mai minunate lucruri se intampla in decembrie, si toate celelalte luni sunt geloase…

uh-oh.

cerule, te rog. imi doresc sa ninga, nu mai vreau ploaie. nu intelege gresit, nu te supara. doar ca m-am plictisit, vreau afara, nu mai pot sa vegetez in continuare.

mult fistic, un birou dezordonat si filme ciudate. vacanta semi-imperfecta.

16.

ura acea persoana care o facea sa tremure. o ura din tot ce putea sa urasca. dar ura ei era amestecata cu recunostinta. voia doar sa scape si sa adoarma, ii placea amorteala, ii placea sa fie draguta, nu voia sa revina la realitate.

“Dumneata…, repeta ca un ecou Mariko.”

Fulgi mari si reci

vantul imprastia dezolat primii fulgi de zapada. ei ii era frig, ochii i se innegrisera, dar ii placea sa mearga asa, ca prin vis, prin ninsoare; o luminita calda era la sfarsitul drumului. avea nevoie de o imbratisare si de un zambet. si poate de o ciocolata calda fierbinte.