Sambata. Teatru. Vant si nori pufosi. Imi doresc sa vad un film minunat si mi-e lene sa caut. Alice? Sau Leap Year… sau altceva.
Imi iubesc parintii. O iubesc chiar si pe Sibel (pe bune). Pentru ca sunt eco si respecta Ora Pamantului, in care am inchis tot ce mergea cu electricitate prin casa si am ascultat radio pe telefon.
Stiu ca azi am fost enervanta cu melodia asta (si cu Săndel), dar era atat de minunat afara incat nu ma puteam abtine. Era un cer albastru perfect si un vant usor si caldut. Sper ca vremea nu va fi din nou confuza.
Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva
Le vom canta, le vom canta,
Le vom spune asa:
Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea
Asta singur intr-o zi de var-o vei afla;
Si atunci
Sa nu uiti
De inima ta.
Binele si rau-n jurul tau se vor juca;
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea.
Niciodata
Sa nu uiti
De inima ta.
Si era procopiu. Si fusesra zile de nervi intinsi si repetitii si timp pierdut. Si trezit de foarte de dimineata, frig, ochelari de soare, zambete si calculatoare blocate si fusta de la uniforma, aglomeratie, graba, o chitara, o orga si emotii. Si succes si un magic si enervant de dulce “Ah, iar am uitat formula!”.
Ei, si peste toate, erau melodii dragute si vesele si multi de la multi ani. Destreseaza-te.
Primavara si rece. Ploaia e atat de …machiavelica atunci cand te prinde pe drum spre scoala. Si totul e trist si umbla caini pe strada si pierzi autobuzul. Martie ar fi trebuit sa fie cu soare si cu ghiocei, nu cu zapada, gheata si noroi. Vremea e incapatanata si uituca, dar eu sunt si mai incapatanata si o sa fiu mai harnica. Sper. Cred.
fusese o zi minunata, eram vesela dar la sfarsit ma plictisisem si mi se inchideau ochii de la pespsina si oligo(am uitat continuarea)… era caldut in autobuz, dar era atat de multa lume… apoi au dat drumul la radio si era o melodie draguta pe care nu o auzisem de mult…
Aiurita Café 