In ochii ei era stralucitor ca pe un cer pur si vesel, era atat de cinic in lumina lui. O lasase sa astepte, doar sub umbrela maare de cer. Si astepta, astepta, si el isi trimise doar o confuza amica, care o invita la dans. Asa a inceput joaca ei cu Ploaia, asa l-a uitat pe mitocanasul Soare cateva ore, si tot asa i s-a facut mai dor de el.
Haide, dragule, vino mai repede, altfel o sa plec. departe, unde sper sa nu existe coduri galbene, portocalii…