Eram incremenita. In fiecare seara treceam pe drumul luminat, singura, iar cainele ma privea de fiecare data. Si de fiecare data era indiferent la pasii mei. dar in seara aceea, cainele a avut o revelatie. mi-a iesit in cale si a inceput sa latre. rau. iar eu (da, eu) nu am fugit. am stat nu chiar calma, nemiscata, pana cand a venit cineva. si am avut noroc, am asteptat destul de putin.
imi place sa ma trezesc cu un soare stralucitor intr-o dimineata proaspata. chiar daca nu pot sa dorm pana …mai tarziu. este atat de minunat sa mergi seara prin ceata diafana…
Aiurita Café 