Am umflat barca si am si vaslit-o. erau pesti nemorti si apa limpede si calda. era infricosator cand barca se departa repede si vedeam meduze, era enervant sa aud rasete atunci, era bine sa fiu in barca.
Si cerul se-apropie si cade pe mine
E bine? E bine!
P.S.: Sunflower makes me happy.
Cedric (e primul, ca ruleaza), Aleca, Ella, Cosmina, Adi, Airika, Helen, Kristijan, Gerda, Tina, Mila “Jose Armanda”, Angeles, Eva, Ana, Carlitos, Ismail, Luisa, Nicola, Alessio, Francesco, Giordano, “Ursuletu'”, Svetina, Stefan, Beni, Ivo, Irina, Sacho, Bucatarul “The chief”, madamme de la bucatarie..
E alba, total. Si tantarii o iubesc. N-o sa mai mearga prin soarele de 12, n-o sa mai picteze pe tigla, nu se mai plang de mancare, nu se mai ia Aleca de ea, n-o sa se mai bage in seama cu toata lumea, n-o sa mai danseze cu tobele. Acum sunt in civilizatie.
In ochii ei era stralucitor ca pe un cer pur si vesel, era atat de cinic in lumina lui. O lasase sa astepte, doar sub umbrela maare de cer. Si astepta, astepta, si el isi trimise doar o confuza amica, care o invita la dans. Asa a inceput joaca ei cu Ploaia, asa l-a uitat pe mitocanasul Soare cateva ore, si tot asa i s-a facut mai dor de el.
Haide, dragule, vino mai repede, altfel o sa plec. departe, unde sper sa nu existe coduri galbene, portocalii…
imi doresc patratelele alea. maxim.
Era cald, atat de stupid de molesitor de cald. Fusese ziua clasei si obrajii ii erau rosii, si stia ca e doar inceputul unei veri cu obraji si mai rosii. Dar ziua clasei fusese si mai smechera, si scoala se termina, aleluia.
Copacul de langa statie e din nou incarcat cu cirese, marea e ametitoare…
Marilyn Monroe era pe cerceii aia, ploaia imi inundase deja balerinii, si super-bijuteriile colorate erau si ele spalate. Umbrela era pregatita de zile intregi in geanta, si-a facut aparitia maiestuasa si a salvat ziua.
Ador targurile hand-made. Ador ploaia cand e cald si am incaltari impermeabile. Ador sa sar coarda pe acoperis.
There’s nothing not to love about you.
Era o zi despre care stiai ca o sa fie plictisitoare. Nu mai e Finetti in dulap, nu mai e iaurt pentru cerealele alea bio, mai e doar o chestie din soia, soarele nu straluceste, norii au forme de neploaie, si ti-e somn. Si ziua trece cu vant si nori, si soare, si vant din nou, cu un apus sidefat, cu o mare calma. Si o imbratisare si cel mai perfect “Ce noroc pe mine ca te am pe tine.”
Sambata. Teatru. Vant si nori pufosi. Imi doresc sa vad un film minunat si mi-e lene sa caut. Alice? Sau Leap Year… sau altceva.
Imi iubesc parintii. O iubesc chiar si pe Sibel (pe bune). Pentru ca sunt eco si respecta Ora Pamantului, in care am inchis tot ce mergea cu electricitate prin casa si am ascultat radio pe telefon.
Stiu ca azi am fost enervanta cu melodia asta (si cu Săndel), dar era atat de minunat afara incat nu ma puteam abtine. Era un cer albastru perfect si un vant usor si caldut. Sper ca vremea nu va fi din nou confuza.
Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
Celor care cred ca dragostea va mai schimba ceva
Le vom canta, le vom canta,
Le vom spune asa:
Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea
Asta singur intr-o zi de var-o vei afla;
Si atunci
Sa nu uiti
De inima ta.
Binele si rau-n jurul tau se vor juca;
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea.
Niciodata
Sa nu uiti
De inima ta.
Si era procopiu. Si fusesra zile de nervi intinsi si repetitii si timp pierdut. Si trezit de foarte de dimineata, frig, ochelari de soare, zambete si calculatoare blocate si fusta de la uniforma, aglomeratie, graba, o chitara, o orga si emotii. Si succes si un magic si enervant de dulce “Ah, iar am uitat formula!”.
Ei, si peste toate, erau melodii dragute si vesele si multi de la multi ani. Destreseaza-te.
Aiurita Café 